From Pink 2 Floyd(THINK PINK): December 2008

Iubirea este libertate. Iubirea este neconditionata. Nu depinde de cata atentie primesti din cealalta parte. Iubirea nu se agata, nu se cramponeaza si nu cere nimic. Esti recunoscator atunci cand iubirea iti este primita de celalalt. Si este atat de rara!
Oamenii confunda iubirea cu multe alte…"simptome" Confunda iubirea in primul rand cu dorinta sexuala, cu atractia, cu pasiunea. Apoi la acestea se adauga nevoia, posesivitatea, sufocarea celuilalt. Superb a descris Osho iubirea, printr-un singur atribut: "racoroasa…". In schimb cand este fierbinte, doritoare, sufocanta, posesiva – aceea nu este iubire. In acest caz este multa suferinta, mai ales cand dorinta nu este intampinata, cand asteptarile nu se realizeaza. Este intr-adevar o relationare, cei doi sunt doua polaritati, uneori ajungand pana acolo incat devin adversari, dusmani, intra in competitie pentru control, pentru supravietuire. Este o inchisoare, o povara…iubirea nu este asa. O relatie este astfel, dar nu iubirea.
Ma amuz cand constat ce considera unii oameni a fi iubire. Se cearta, se bat, se omoara..dar ce bine ca ei se iubiesc. Se ucid unul pe celalat lent ucigand si ceea ce se infiripase candva. Motivul pentru care multi oameni raman intr-o relatie este trecutul. Momentele frumoase petrecute candva. Este ca si cum te-ai sinucide lent. Traiesti in trecut, te agati de el desi prezentul nu mai are nimic in comun cu ceea ce a fost odata. Este o crima impotriva propriului tau suflet sa mai ramai langa celalalt fie si o clipa, daca in acea clipa esti nefericit.
Toti oamenii au potentialul de a iubi, 99,9 % insa nu pot face asta. Ei doresc, tanjesc, fug de singuratate, pun lanturi si numesc aceasta iubire. Nu pot fiindca nu le permite nivelul spiritual. Sunt prea ancorati in lucruri marunte, in banalul de zi cu zi si nici macar nu sunt prezenti in clipa "prezenta". Fie sunt in trecut fie sunt undeva in viitor, isi fac mari planuri – toate iluzorii. Ei traiesc pentru trecut sau pentru viitor, de aceea le scapa cel mai frumos lucru din lume- clipa prezenta.
Oamenii numesc multe lucruri “iubire”. Dar ceea ce exista in numele iubirii este doar ideea de iubire.
Gelozia – este asociata de marea majoritate a oamenilor cu iubirea.
Ce spune Osho despre gelozie
Gelozia este foarte complicata. Contine multe ingrediente. Lasitatea este unul dintre ele, atitudinea egoista este alt element, dorinta de monopolizare – nu e experienta de iubire ci doar de posesivitate, o tendinta de a fi competitiv, o frica adanc inradacinata de a fi inferior…
Iubesti o persoana – sau cel putin crezi ca o iubesti...Daca intr-adevar iubesti, atunci gelozia nu e cu putinta. Daca vezi ca persoana iubeste pe altcineva, vei fi fericit: iubesti persoana si aceasta este fericita cu altcineva, si tot ceea ce vrei tu este ca ea sa fie fericita. Nu te vei simti gelos/geloasa, ci din contra, te vei simti recunoascator persoanei care-l face fericit pe omul iubit....
Iubirea “permite” libertatea.
Iubirea “permite” ca orice simt el ca vrea sa faca, poate face. Orice simte ca il face fericit, aceasta este alegerea lui. Daca iubesti persoana, atunci nu interferezi in intimitatea sa. …Nu ii incalci fiinta. Nu vreai ca aceasta sa iti dea socoteala unde a fost, unde este, cand e tarziu. Nu este bine asa. Este viata sa, unde merge, daca vine tarziu sau nu...ai iubit persoana asa cum este – si asa este ea. Nu ii incalci intimitatea. Nu ii deschizi scrisorile, nu te uiti prin buzunarele sale, in jurnalul sau, in agenda cu numere de telefon. Nu incerci sa cauti indicii. Toate acestea sunt lucruri urate.
Trebuie sa infrunti realitatea. Daca nu o faci, aceasta este lasitate.
Si, pentru a o ascunde faci atata caz de gelozie incat uiti complet ca este vorba doar despre lasitatea ta. Este nevoie sa iti clarifici daca este ideea ca iubesti persoana sau daca este o realitate ca o iubesti. Realitatea nu are probleme, doar ideile aduc necazuri fiindca sunt superficiale. Dedesubt sunt atatea gunoaie incat acele idei nu te pot ajuta. Orice lucru marunt si imediat incep problemele.
Nu pot concepe ca daca doua persoana intr-adevar se iubesc se vor certa vreodata pentru orice motiv, ca vor incerca sa-si impuna vreo idee, pentru orice motiv, ca vor incerca sa-l opreasca pe celalalt in ceea ce vrea sa faca.
Cerinta de baza a iubirii este: Il accept pe celalat asa cum este el. Si iubirea niciodata nu incearca sa schimbe persoana conform ideei tale despre acea persoana. Nu incerci sa “tai” persoana pe ici si pe colo pentru a o aduce la “marimea” adecvata – ceea ce se face peste tot in lume, de altfel.
Oamenii care cred ca se iubesc – se hartuiesc reciproc incontinuu, incerca sa creeze imaginea pe care o doresc. Ei vor ca celalalt sa fie precum o marioneta iar sforile sa fie in mainile lor.
Si acelasi lucru il faci si celalalt: el vrea ca tu sa fi o marioneta iar sforile sa fie in mainile sale. Astfel va exista un conflict permanent, mizerie, durere.
Lasitatea este cea care te tortureaza. Pur si simplu, infrunta realitatea, daca iubesti omul sau nu. Daca il iubesti atunci nu exista conditii. Daca nu-l iubesti, atunci cine esti tu pentru a pune conditii? Daca il iubesti, il iubesti asa cum este, daca nu-l iubesti, nu este nici o problema – el este nimeni pentru tine, deci ce conditii sa ii pui? Poate face orice doreste sa faca.
Dar trebuie sa iti infrunti sentimentele intr-un mod foarte sincert. Si intalnirea directa cu propriile tale sentimente iti va arata calea.
Viata nu este grea – noi o facem asa fiindca suntem lasi – nu vedem acel lucru care stim ca este acolo. ... Nu ne uitam fiindca stim ca poate va fi greu sa infruntam realitatea. ... Dar este mereu usor sa infrunti realitatea. Iar aceasta te face inocent si complexitatile care nu sunt necesare nu apar. Altfel, o persoana va continua sa traiasca in imaginatie, sa-si inchipuie ca iubeste, ca poate muri pentru celalalt. Tu nici macar nu suporti sa il vezi pe celalalt fericit pentru un minut cu altcineva – si tu crezi ca poti muri pentru acea persoana!
Am constatat ca traind in prezent nu suferi. Nu ai cum. Ancorat in tine insuti, inradacinat in tine insuti nu ai cum sa suferi. Oricum nu suferi "lumeste".
Nu sunt de acord ca posesivitatea porneste din adancul sufletului. Porneste de la ego, din minte. Din teama de singuratate..si din toata micimea de care numai omul e in stare. Iubind neposesiv esti perceput ca indiferent (zambesc amar la aceasta constatare). Daca esti perceput astfel, insa, inseamna ca nu ai ce cauta langa cealalta persoana fiindca aceasta nu a inteles si, evident, nu simte astfel, caci se afla intr-o dimensiune pamanteasca. Si nu poti sa-l smulgi din dimensiunea lui. Constientizarea nu este ceva ce se poate transmite. Este ceva ce se intampla in adancurile fiintei si, dintr-odata valul pica iar tu "vezi" dincolo. Asa ca..nu poti cere nimic, nici nu ceri. Iubirea nu cere. Dorinta cere, mereu si niciodata nu e satisfacuta, fiindca atunci cand e implinita se naste o alta dorinta. Acesta e mecanismul mintii. Mintea traieste prin dorinta, este hrana ei. Numai in mintea omului iubirea este asociata cu posesivitatea. La suprafata, da. Asta e tendinta. Dar, cand privesti dincolo, in tine insuti, aceasta nu exista.
Cat despre distante…nici eu nu cred in dragostea la distanta. Distanta aceea intre doi oameni care stau in aceeasi casa, acelasi pat si sunt la ani lumina distanta. Se percep distorsionat, se incatuseaza reciproc, sunt disperati ca sunt nefericiti impreuna. Se uita perplex unul la celalat asteptand ca celalalt sa faca ceva pentru ca totul sa fie bine. Ori iubirea nu e ceva ce se face. Sexul se face. Iubirea este sau nu este…iubirea este o calitate a fiintei (afirma Osho). Aceasta "dragoste" la distanta nu e dragoste.
Adevarul este ca niciodata nu stii ce simte celalat si este un mare risc. Fiindca mai toti nu isi asuma riscul si responsabilitatea, incep sa acapareze pe celalat, sa devina posesivi. Este teama. Iubirea nu cunoaste teama, cunaoste doar avantul. Iubirea e curaj. Un profan ar zice ca e nebunie. Intr-un fel este, dar e singura nebunie pentru care merita sa traiesti si singura pentru care merita sa mori.
Cat despre concesii si sacrificii…iubirea nu le cunoaste. Poate ca din afara, vazute de altcineva asa par, dar in tine acestea nu exista. "Sacrificiile" nu sunt sacrificii, sunt gesturi de calda invaluire a fiintei iubite", iar compromisurile..eh..nu e ca si cum ai simti ca dai din buzunar, ci oferi benevol, fara a pierde nimic. Iubirea e si dura, insa. Caci iubirea nu satisface nevoile si mofturile, ci ofera lucruri dincolo de acestea.
Pretul posesivitatii e insasi fiinta, iar acest pret nu-l voi mai plati pentru nimic, vreodata.

Interviu cu Dumnezeu

de Octavian Paler

-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.

-Daca ai timp.… am raspuns eu.

Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu a raspuns:

-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; că îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?

-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oamnei se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit;
sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.

-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva : ce ai dori ca oamenii sa stie ?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna…